‘A passiata
Suli, mari, tierra e fangu
c’è Palermo ‘nt’o me sangu.
Mi va fazzu ‘na passiata
mentri scrivu ‘sta sunata,
e sbirticchia ‘a tiesta mia
p’azzizzari ‘sta puisia.
Ma ‘sta terra avi ‘na vuci
ca riscurri ‘i fieste e cruci,
e puorta ‘i palermitani
senza nienti ‘nta li mani
ad aviri l’occhi vunci
e i sorrisi supra ‘i funci.
Quindi passu r’a stazione,
e prima ‘u scinniri a’ maggione
isu l’occhi e viu ‘a Peppuzzu
siempri n’capu ‘o cavadduzzu.
«Ahhh si stavi ddà a Caprera
l’Italia r’oggi a st’ura ‘un c’era».
Però forse la me terra
sparagnava chista guerra
ca purto li siciliani
sutta ‘i pieri ‘i sti ruffiani.
Ma Peppuzzu ‘un ci pinsari
ca n’arriesta ‘u suli e ‘u mari.
E continua ‘a me’ passiata
pi ‘sta tierra disgraziata.
E caminannu mienzu ‘i strati
viu li facci disperati
di cristiani ormai arrinnuti
a la sorti abbannunati.
Ma taliannu buonu ‘i facci
viu però ca nuddu chianci,
viu la gente spinsirata
ca s’attacca a ‘na risata. Forse ‘i lacrime finieru
e ‘i cristini un s’arrinnieru.
Forse li fratelli mia
s’addunaru ‘i sta poesia
ca Palermo rici a lu cori
ri cui a vivi cu l’amuri!
Ma picchi ‘sta firnicia?
chisti ‘un su’ pinsieri mia!
Sugnu stancu tornu a’ casa
viu a me matri ca mi vasa,
«mamma, scusa, sienti a mia,
ma picchi sta terra mia
pari tantu abbannunata
ri sta gente sdisagnata?».
«Ora rormi, ‘un ci pinsari
ca rumani a’ travagghiari,
ma ricorda ca a la gente
dopu ‘na vita senza nienti
si insignò ca c’abbastari
chistu suli e chistu mari».
(foto di Jorge Franganillo)
Poesia meravigliosa!!!
BELLISSIMA